Șinele care nu se întâlneau și traversele care veneau drept

În grădină se construiește o cale pentru un trenuleț.

Pe porțiunea dreaptă, două șine merg una lângă alta.

Păstrează aceeași distanță.

Nu se întâlnesc.

Ele sunt paralele.

„Dacă ne întâlnim”, spune o șină, „trenulețul are o problemă.”

Între șine sunt puse traverse.

O traversă stă strâmb.

Trenulețul se leagănă.

„Sunt trenuleț”, spune el. „Nu balansoar.”

Luca ia un bilet dreptunghiular.

Pune colțul biletului între șină și traversă.

Dacă se potrivește exact, acolo este un unghi drept.

Șina și traversa sunt perpendiculare.

Toate traversele sunt paralele între ele.

Fiecare traversă este perpendiculară pe cele două șine.

Acum trenulețul merge lin.

„Așa da”, spune el. „Geometrie fără legănat.”

Licăr!

În grădina centrului de activități se construia o cale ferată pentru un trenuleț mic de expoziție.

Nu era un trenuleț care să ducă pasageri. Ducea ghivece ușoare, stegulețe și, din când în când, câte o șapcă uitată pe peron.

În acea dimineață trebuia montată porțiunea dreaptă a căii.

Luca Descurcărețul a așezat pe pământ două șine lungi.

Șinele mergeau una lângă alta și păstrau aceeași distanță de la un capăt la celălalt.

„Voi două nu vă întâlniți niciodată?”, a întrebat Luca.

Una dintre șine a răspuns foarte serioasă:

„Pe porțiunea dreaptă, nu. Dacă ne întâlnim, trenulețul are o problemă mult mai mare decât lipsa unei șepci.”

Mara Priceputa a privit spațiul dintre ele cu Lupa Indiciilor.

„Distanța rămâne aceeași. Chiar dacă prelungim liniile după care sunt așezate șinele, ele nu se întâlnesc.”

Lia Chibzuita a spus numele matematic:

Dreptele care păstrează aceeași distanță și nu se întâlnesc sunt paralele.

Cele două șine erau așezate pe linii paralele.

Traversele care veneau drept

Ca șinele să rămână la distanța potrivită, copiii trebuiau să pună între ele traverse scurte.

Luca a așezat prima traversă. Apoi pe a doua. A treia a rămas puțin înclinată, de parcă încerca să pară foarte grăbită.

Trenulețul a trecut încet peste ea și s-a legănat.

A ridicat o roată și a spus:

„Sunt trenuleț. Nu balansoar.”

Luca a îndreptat traversa, dar Radu Iscoditorul a ridicat Oglinda Adevărului.

„Cum știm că acum este așezată exact drept față de șină?”

Mara s-a uitat la locul unde traversa întâlnea șina.

„Când două direcții pornesc din același punct, între ele apare o deschidere. În matematică, această deschidere se numește unghi.”

Lia a arătat colțul unui bilet dreptunghiular.

„Unele unghiuri sunt mai înguste, altele mai largi. Noi căutăm un unghi care se potrivește exact cu un colț pătrat.”

Acesta se numește:

unghi drept

și măsoară:

90°

Colțul biletului devine tester

Luca a pus colțul biletului chiar la întâlnirea dintre șină și traversă.

Colțul s-a potrivit fără gol și fără să treacă peste linii.

„Avem un unghi drept”, a spus el.

Lia a adăugat al doilea nume important:

Două drepte care se întâlnesc formând unghiuri drepte sunt perpendiculare.

Traversa era perpendiculară pe șină.

Radu a mutat biletul la toate întâlnirile. Fiecare traversă forma unghiuri drepte cu ambele șine.

Mara a observat încă ceva.

„Cele două șine sunt paralele între ele. Dar și traversele sunt paralele una cu alta.”

Luca a urmărit cu degetul liniile:

• șinele merg în aceeași direcție și nu se întâlnesc;
• traversele merg în cealaltă direcție și nu se întâlnesc între ele;
• fiecare traversă întâlnește fiecare șină formând unghiuri drepte.

Radu a numărat unghiurile de la o singură întâlnire.

„O șină și o traversă se întâlnesc într-un punct. În jurul acelui punct apar patru unghiuri drepte.”

Trenulețul a mai făcut o tură. De data aceasta nu s-a legănat deloc.

„Așa da”, a spus el. „Geometrie fără balansoar.”

Licăr a luminat mai întâi cele două șine, apoi traversele și, la final, micile colțuri drepte dintre ele.

„Am recunoscut paralelele, perpendicularele și unghiurile drepte!”

Licăr!